Plouă

E sunetul ploii ce plânge afară,

Mansarda în care mă pierd iar cu firea,

Prea multe fioruri de dor mă doboară,

Sălbatic mi-e trupul , de foc mi-e privirea.

Sălbatică viață ce nu mă îmblânzește

Și ploaia nu-mi spală dorința din ochi,

Iar vântul e rece dar nu-mi răcorește

Arsura din creștet , de suflet deochi.

Şi ploaie mi-e trupul brăzdat de dorințe

Și vânt este ceasul ce-l smulgem din timp,

Eternul din clipa ce mușcă ființe.

Ce pic este viața!...Un fulger în câmp.

Mirosul de ploaie izbește odaia,

Izbește și simțul, amestec de noi,

Se zguduie sensul, se stinge văpaia,

Aprinsă de urma trecutelor ploi.

Dar plouă... O ploaie nebună se cerne,

O ploaie măruntă, ce trece prin rost,

E ploaia ce plânge în crezuri eterne,

Durerea-nceputului ce încă n-a fost...

Cămara

Încuiați în cămară

Dar cu sufletu-afară,

Fericiți în destin

Pe un drum plin de chin.

Cu priviri criminale

În rostiri ideale,

Și pornire drăcească

În purtare îngerească.

Sărutări indecente

În trăiri inocente,

Și iubiri despuiate

Tot în inimi curate.

Fapte de nefăcut

Transformate-n trecut...

Visele de demult

Viitor neîmplinit.

Mulțumire

Îți mulțumim Ție Părinte,

Că nu ne-ai omorât de mult,

Chiar dacă toate cele sfinte

Sunt vorbe goale pe pământ,

Că Te distrează nebunia

Cu care noi am transformat,

Locașul Tău și sodomia

Într-o afacere de stat.

Și iarăși mii de mulțumiri

Îți datorăm, căci delicat,

Întorci din când în când privirea

Când noi ne ținem de furat.

Probabil râzi cu tot cu sfinți

De nu apar măsuri pe bune,

Când pentru patruzeci de arginți

Noi răstignim o națiune.

Și poate Cain n-a sfeclit-o,

Și like-uri îi trimiți în iad

Căci opera ce-a săvârșit-o

Am transformat-o în jihad.

Dar cel mai mult iți mulțumim

Că Tu nu vrei să ne trăznești

Și ne permiți să mai trăim

Când cinici ne-ntrebăm: Existi?

Nopți de dragoste cumplită

Nopți de dragoste cumplită

Lângă tine, o ispită

În cerșafuri ce se-noadă

Lângă perna ce-o sa cadă

Când nu știu dacă visez

Dacă urlu, delirez

Dar te simt, vie, actuală

De mă faci să dau pe-afară

Și mă stângi cu tot grămadă

Parcă stă lumea să cadă

Și mă trec mii de fiori

Parcă simt miros de flori

Și mă termini, rupt, învins

În explozie de plâns

Că dacă aici ai fi

Alt firesc s-ar potrivi...