Mi-ai
nins în suflet nemurirea,
Când
ne-am cântat ca doi poeți.
Mă-ntorc,
cu gândul și privirea
La
anii aceia cât trei vieți.
În timp, crâmpeie de văpăi
Și
picuri de durere asudată...
Am
fost iubiți, am fost călăi.
Am
fost.Cândva...A fost odată
Trăiesc
rapid trei vieți eterne
Ce-mi
pun pustiul în privire.
Și
învii în umbre șterse, terne
Ce-a
răzvrătire mă îmbie...
E
iarnă-n țăndării din mine
Și
nu e loc de îndoială,
Am
înțeles, la fel ca tine
Eternul
n-are a doua oară.
Să-ți
fie acolo primăvară,
Mă
rog de-aici dintre nămeți,
Să-l
poți găsi și să nu doară ,
Trei
ani sublimi tot cât trei vieți.