Invidie

Te-am colorat în nimb de foc
Și timpul am oprit în loc.
În roua, dimineața ne spălam,
Era tot ce aveam, tot ce speram...
Firesc, am renunțat și am pierdut
Tot ce credeam că am avut,
Să te iubesc...Și a durut.
Durere oarbă și dezmăț
Ce face moartea un răsfăț...
Am vrut să vând sărmanul suflet
Să-ți ogindesc în ochi un zâmbet,
Pentru o privire de la tine,
Voit m-am transformat în câine
Și Doamne! Cum te-am mai iubit!
De vis! Total! Divin! Cumplit!
Te-am ridicat pe un piedestal,
Iar trupul tău mi-a fost altar!
Privirea ta mi-a fost putere,
Iar sufletu-ți mi-a fost avere!
M-am otravit , m-am scos din minți!...
Te-adorm și-acum în rugăminți!
Ai fost, mai ești și vei rămâne
O lume-ntreagă pentru mine.
Vezi, suflet drag, într-un cuvânt,
Invidios pe tine sunt.
Așa o dragoste ai avut,
De mă uimesc și rămân mut.
Dar acum... S-a isprăvit!...
Sunt un sărman, suflet zdrobit
Ce se deprinde să nu-i pese...
De loviturile prea dese,
De necuvânt sau vorbe reci,
Și de uitarea ta de veci...
De alungarea ta tăcută,
De nepăsarea asta slută!
M-ai rupt bucați până și-n gând?
Parcă n-am fost, parcă nu sunt?...
Azi, în rușine mai șoptesc...
Mai sunt aici și.. te iubesc.

Rugă mută

Mă rog... la cine mă ascultă
În gând, în taină, rugă mută.
Să-ți fiu cuminte-n fund de suflet
O umbră sumbră, fără umblet,
Acolo unde m-ai ascuns
Să uiți de tot. De râs, de plâns...
Să nu fiu zvăpăiat ca tine,
Să mușc, să zgârii ca un câine,
Din suflet, inimă și gând,
Lăsând în gură gust flămând.
Să fac cumva și să nu dor!
...Mă rog în gând, să pot să mor...