luni, 20 noiembrie 2017

Suflet de vanzare

Lume, lume! Dă-te aproape! Printre vechituri de soi,
Cioburi sparte, colorate, fiare vechi şi măturoi,
Un monoclu lustruit şi jobenul ponosit,
Un palton, cam rupt în coate, astăzi vă ofer de toate!
Am cărți vechi şi călimare! Şi tablouri şifonate,
Am şi ceas de buzunare. Chiar şi lămpi, mai fermecate!
Pe-a lui Aladin o vrei?Ai înnebunit de tot?
Am vândut-o pe la trei. Dar era ciobită-n bot...
Haide, vino, îndrăzneşte! Că uitatul nu-l plăteşti!
Ladă de zestre, fireşte, de la nunți împărăteşti.
Altceva ce iți ofer? Dacă-mi dai prețul cerut,
Pot să-ți vând un diabet. Îl dau ieftin! Nu e mult!!!
Măi bunice pus pe şagă, cin' te-a scos în calea mea?
Caută mai bine-n ladă că poate găseşti ceva!
Tare bine ai căutat! După atata umblet,
Ai găsit şi eşti mirat, o juma' de suflet.
L-am uitat din întâmplare de vre-o  câțiva ani.
Sigur! Este de vânzare! Da nu-l dau pe bani.
Îl ofer celui ce poate să mă întoarcă-n vreme!
Într-un miez de noapte, unde timpul geme.
S-ajung dimineața când e briză, rouă,
Unde însăşi viața mi l-a rupt în două.
Chiar în clipa-n care, eu am hotărât,
Jumătate ție, jumătate-l vând.
S-o mai văd odată, surâzând de dor
Şi sătul de viață, să astept să mor.
Ai să poți să-mi dai, sau nu ai ce-oi vrea?
Dacă nu, mă lasă! Du-te nu mai sta!
Că într-o bună zi, eu încă mai sper
Vine Ea aici şi-mi va da ce-i cer...

duminică, 19 noiembrie 2017

Ție, cu drag

Azi, mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
Şi o fereastră s-a deschis
Spre al tău suflet, rupt din vis.
De mână parcă m-ai luat
Şi brazde-adânci am mângâiat,
Săpate de dureri târzii  
În cicatrici mai sângerii,
Ce dau cumva trăirii tale
Şi ochilor, altă culoare
Azi mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
A fost un zbor. De mână m-ai ținut.
Un zbor înalt, dar şi tăcut
Din care mut am înțeles
Dureri țesute, prinse-n vers.
Un zbor printr-un palat fantastic
Clădit din strofe, prinse plastic,
Zid cu mortar- lacrima ta.
Ca Ana! Doar fiindcă iubea...
Azi mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
A fost doar o scurtă oprire
Pe înaltul pisc de amăgire,
Cu floarea cea de colț strivită
Şi cu durere infinită.
Pustii, ne-am odihnit stingheri
Şi am privit spre nicăieri.
Am fost o clipă iarăşi... doi,
Dar singuri şi închişi în noi
Azi mi-ai permis să te citesc
Timid şi cald, îți mulțumesc!

joi, 16 noiembrie 2017

Iartă

Tu suflet cald, dumnezeiesc
Ce-ai fost sădită din iertare,
Ce poți ierta aşa firesc
Şi ierți mereu chiar dacă doare.
    Te rog să ierți, cum ierți din fire
    Te rog să ierți o rătăcire...

Ierți vara, hoțul florii de cireş
Şi toamna ce îți desfrunzeşte perii,
Ierți iarna ce îngheață tot mai des,
Minuni în aşteptarea primăverii
    Te rog, mai iartă şi acum
     Trăiri ce fac sufletul scrum..

Ierți anii care fug spre nicăieri
Şi tot nătângul care doare!
Ierți astăzi pentru că devine ieri
Şi amintiri înspre uitare.
    Te rog să-mi ierți că îndrăznesc
     Că sunt aici, te iubesc...

duminică, 5 noiembrie 2017

Străine...

Străine....                                                            
   Cum să pricepi ceva din monologul meu?                                                                  
    Din groaza asta neagră, a sufletului greu                                                                            
    Din munca mea de moarte, de ieri , de azi, de mâine.                                                                   
    Din așteptări deșarte ce te-ar privi pe tine?  

 Străine....                                                                 
    Eu alungat sunt astăzi chiar de privirea ta                                                                           
  "Acasă" mă aleargă în amintirea mea,                                                                       
    Îmi urlă teama-n sânge și teama este chin                                                                      
    Căci nu există acasă cu tine... un străin...   

 Străine...                                                               
    Cum pot pretinde astăzi că poate-ți amintesc                                                              
    De lucruri de nespus care mă rascolesc?                                                              
    De gesturi sau de fapte ce fac suflet sa zboare....                                                               
    Dar care pentru tine sunt doar impersonale...                                                        

Străine....                                                                
   Cum de mai pot să cern un timp trecut dar viu?                                                                       
   Care-n privirea ta e mort și e pustiu.                                                                   
   Un timp în care tu, străin, m-ai îngropat            
   Și care mă sufocă străin și apăsat....              

Străine...                                                                  
   Mi-e sufletul străin....în țăndări sfărâmat,                                                               
   Mi-e inima absență de tot ce-am învățat,                                                                   
   Mi-s buzele plecate departe undeva,                   
   Și sunt străin de mine când văd privirea ta...

vineri, 13 octombrie 2017

Doi

Nu există eu sau tu!
Sunt doar firmituri 
Dintr-un  întreg…
Sub povara durerii,
Frânt a fost pentru o eternitate.
Doar firmituri dezorientate,
Doua… Au zburat!
Și și-au dat ultima suflare, 
Fiecare în felul ei,
Atunci când au uitat 
Drumul spre casă…
Și totuși, mă întreb,
Ce e o eternitate ?
Pentru întregul al cărei casă
E dragostea?