Poezie

Intr-o lume fadă, tristă
Dezvelită purpuriu
Unde suflet nu există,
Corpuri pline de pustiu...

Unde zâmbetul e nud,
Dezvelind nătâng și gri,
Pe cuprins rece și ud
Ce prostie a iubi...!

Când pustiul te ajunge
Și te-amesteca pervers,
Și te roade pân la sânge...
Mai poți tu sa îmi fii vers?

In întreaga nebunie
Ce cuprinde tot pământul!!
Sa-te aleg ca poezie
Ce îmi potolește gândul?...

Ce-mi adapă setea, focul,
Și îmi răcorește fruntea?
Ce îmi va croi norocul
Și reconstruiește puntea?

Poezie îngereasca?...
Doar o cale spre lumină.
Dintr-o lume ca o iască
Către timpul ce-o sa vina?