poezie de dragoste

Vis de vară Ce ai crezut? Ca viața ta se schimba intr-o zi așa? Si te transformi in făt frumos dintr-un bărbat mai norocos, ce întinde mana si culege ce vrea ,ce-i place, ce alege? Ca viața ta e o poveste cu zâne bune si măiestre ce te iubesc? Sărman nebun!

Frânturi de adevăr
Dezbracă-te iubito, arată-te femeie,

Frânturi de adevăr în marea de minciuni.

Privește-mă cum mor și cum mă nasc din nou

În picuri de păcat la ceas de rugăciuni.

Aici
Îmi amintesc și acum răspunsul tău,

Și gura ta, cuptor , deloc banala.

Ce încingea nebun creștetul meu

Și-mi refăcea structura cerebrală.

Două vieți rătăcite...

Îmbrățișări tăcute,

De nimeni cunoscute,

Clipele consumate ,

Numai pe jumătate.

Făt frumos

Se adulmecau și se pândeau

Erau ca două fiare,

Nu erau ei când se iubeau

Și au văzut că doare!

Hai să facem poezie!

Regăsindu-mi primăvara în iubirea ce mi-o porți,

Uluit și bucuros că-s alesul dintre toți,

Potolindu-mi setea cruntă în iubire și-n văpăi

Vreau să facem poezie numai pe genunchii tăi!

Te privesc

Mă uit la tine, te privesc....

Fioruri dulci, fierbinți

Mă copleșesc, mă otravesc,

Mă fac să stâng din dinți

O mie de ani
Bolnav, nebun, și-n vis eu te iubesc absentă

Simțindu-te-n  stomac...reală și prezentă!

Și mor.  Prezentul mă sufocă, puțin câte puțin

Și astfel cochetez cu-n suicid sublim.

Acum

Acum e timpul acela

Când se sfârșesc cuvintele

Și tu ar trebui să fii aici

Să umplii golul lăsat de tăcere

Evo

Și inima a obosit de-atâta departare
Și bate numai cum vrea ea, când prea încet când tare.
De multe ori gândesc că nu îi mai fac față
Pulsând în vene foc, pulsând în suflet gheață....

Declaratie de dragoste

Și ard pustiu, în vis de fum

Și sufletul se face scrum

Când tresărind mereu în somn

Te caut și nu mai adorm.

Nopți de dragoste cumplită

Când nu știu dacă visez

Dacă urlu, delirez

Dar te simt, vie, actuală

De mă faci să dau pe-afară

Cămara

Sărutări indecente

În trăiri inocente,

Și iubiri despuiate

Tot în inimi curate.

Plouă

E sunetul ploii ce plânge afară,

Mansarda în care mă pierd iar cu firea,

În  multe fioruri, in dor te doboară

Sălbatic e trupul , de foc e privirea.


Ești?

Ești plânsul dar și liniștea    

Ești calmul din mânia mea.                      

Ești partea mea de cerebral.                                 

Ești dorul prins, purtat de val. 

Dormi...

Ceas târziu... Tu dormi...iubită

Parcă văd până la tine...

Capul odihnind, sleită

Fără lacrimi sau suspine.

Lasă-mă să plec

Nu contează cine am fost

Dacă astăzi nu mai sunt

Nu mai poate fi vre-un rost

Rătăcind mereu flămând...

Marea

Aș vrea să mă înec în mare!

Sunt nouazeci  la suta apa,

Și mai sunt zece la suta visare...

Aș fi o picătură dintr-un întreg