Dor-ință

Aș vrea să mă iubești,

Cum nu mă poate iubi altcineva!

Așa cum, învățată, știi că ești...

Ușor, ușor, iubita mea...

Să îți pui mâinile pe pieptul meu, 

Să îți infingi unghiile ca o fiară,

Să desfaci carnea și să doară.

Să vezi inima speriată

Și să urli, cât poți. Prima dată.

La ea, dezvelit idioată

Care nu pricepe nimic dar trăiește.

Te iubeeeeesc! Sau, te urăăăăăsc!

Nebunește!

Și...poate , pe loc s-ar opri.

Ai fi răzbunată

Iar eu n-aș mai fi.

Mort n-aș putea amăgi...

Niciodată!

Iar tu.. te întrebi de singur se poate?

Dar care  ești tu dintre toate?

Care mă  iubească mai poate?

Care atât de mult mă urăște?

Până la sânge! Și după moarte,

Dorește...

Acum înțelegi, că dacă nu ai fi fost

Ar fi trebui, în trudă să mă  fi muncit

Să te fi nascut, cu un rost?

Cu riscul de a muri...năruit!

Să mor...aș muri...de-aș muri

Trăiesc oare?
...poate doar mi se pare...