Desertaciune

Și mă privesc mergând pe drum.
E noapte! Drumul este luminat,
Sunt gol iar sufletul e scrum,
Eu merg!... cu pasul apăsat.

Și țin la braț pe cineva
De care toată viața am fugit.
Singurătatea, soarta mea,
De care m-am îndrăgostit.

Un ultim drum, ca un delir
Deși nu-l simt ca ultimul.
Nu-i văd  nici rostul, dar deșir
Crâmpeie-n timp, fir după fir.

Un timp complet! Dar inutil!
Un rost divin! dar fără sens...
Vii singur când  te naști umil
Pleci singur...Și ești gol imens.

Trăiești, iubești și ești rănit
Și furi secunde pic cu pic,
Rănești, lovești și ești iubit
Și-ți dovedești cât ești de mic
       Când afli cât ești de nimic

adendum....

Pe Dumnezeu l-ai căutat,
Din vremea când erai copil?
Îți spun eu dacă n-ai aflat!
Nu are timp de inutil....

Înviere

Învins, m-am exilat.
Uitând de mine, am uitat.
Cu ură anii m-au hrănit
Și săturat, eu m-am urât.

Epavă scoasă la mezat,
Uitată-n port, la amarat.
Gemând  a gol când e furtună...
Murind puțin...lună de lună.

Fără speranțe, fără vise
Fără promisiuni nescrise,
Ucis în feluri nedescrise
Singur, în margini necuprinse.

Și zbang! Izbit de valuri noi,
Privit cu drag în ochii goi,
Umplut de fapte din povești...
Când ai decis  să mă iubești?

Mă caut și nu mă urăsc,
Sunt mort, dar încă mai trăiesc.
Mă doare timpul ce ma ros
Și ireal! Mă simt gelos!

Și soarta e așa fatală,
Mă umpli ca pe-o sticlă goală,
Și mă deprinzi cu gustul tău,
Și dintr-o dată nu sunt eu...

Cu-n gest îmi ștergi din cap furia
Și-mi risipești și nebunia.
Cu gura ta nu mă împac,
În ochi am fluturi!... nu-n stomac

Nu m-am născut, tu m-ai creat
Când m-ai găsit, e-adevărat!
Deși-am murit m-ai înviat
Și mă disip dac-ai plecat!