Blestem

Săraci, flămânzi și obosiți,    

Scuipați mereu și umiliți,

Trăind mereu din firmituri,

Și-mpovărați de lovituri,

L-am supărat pe Dumnezeu

De ne izbim numai de greu?

Câ naștem doar pui de năpârci

Și îi hrănim , îi ocrotim,

Și ne-nchinăm apoi la ei

Aproape ca la niste zei.

Le sărutăm în genunchi  mâna

Care ne va zdrobi dantura,

Cu bâtă grea din fieru-i plin

Pe care noi o făurim,

Din fierul smuls cu unghia

Din piatră seacă, piatră grea .

Și demnitatea lepădăm

Iar ghioaga din genunchi o dăm.

Tot din genunchi scuipăm toți dinții

De se cutremură părinții,

Și dinți tociți și dinți de lapte

Însă ne miră aste fapte...

Vă bucurăm, ce mai delir!

Când plătim taxele pe bir

Și vă-nbuibăm! Și vă-ngrășăm,

Să ne furați curaj vă dăm,

Ne băgăm singuri în mormânt

Ușor, ușor...  și rând pe rând.

Și ne-nvățăm copii știrbi

Să umble tot ca niște orbi,

În umilință să trăiască

Și de acolo să vă nască!

Halal de noi, așa blestem

Pe capul nostru, cap de lemn...