Uneori ascund de mine cuvintele tale…
Azi devenite bisturiu
fără comportament chirurgical.
Doar un du-te vino… știi? ca-n dragoste…
Însă atavic… Prevestitor de inconștiență…
Oare ce ar mai putea mutila astăzi?
Idea de suflet mutilat deja?
...de atat de multe ori încât am uitat cum era ?
Iar eu cu milă gândind ca de obicei,
Că nu e corect pentru bisturiu…
Mi-e teamă de umbra din fața mea
Înainte mergătoarea și născătoarea
de întuneric cu rânjetul pictat hidos.
Mi-e teamă că în întuneric, în bezna totală,
nu se va mai distinge suflet.
Întuneric ce înghite întunericul…
Să nu aprinzi lumina!
Mi-e rușine de ce gol sunt
Aș prefera să fiu în curul gol!!!
Prin conturul coastelor slabe de sub piele,
Aș arăta bine îmbrăcat…
Sau poate teama e nejustificată
(Iar asta e teama mea cea mai grozavă!|)
Că am ajuns să jelesc ca o bocitoare tâmpă,
ceva ce nu am avut niciodată…
Un suflet… orice suflet…
Al meu, al tău… al nostru...
Cum dracu sa ceri ceva ce nu există?…
Idiotule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu