Născută din dorința de aproape,
Singurătate propria-mi plăsmuire.
De care totuși...fug.
Fug... pe o plajă de nisip
Iar plaja e
sufletul meu,
Rănită de urmele
pașilor mei.
Durere... de care
totuși fug.
Fug... cu lacrimi
de sânge,
Ce-mi curg pe
obrajii arși de soare
Din ochii răniți
de falsa mea lume.
Lume... de care
totusi fug.
Fug... lumina ce
îmi apare
Știu că e șansa
mea ultimă!
Pe care o aștept
și o doresc.
Și... de care
totuși fug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu