Noi doi

Între-o noapte-ntunecată
În poiana fermecată,
La izvor cu apă lină
Stă să facă baie o zână.
Dezbrăcată pîn la piele,
De plângeau trei cucuvele
Și pădurile de tei,
De la frumusețea ei.
Zmeul zmeilor, furiș
O pândea dintr-un tufiș.
Năucit de zâna asta
O dori și asta-i basta!
Și odată se aruncă
Speriată, urlă, țipă
Zmeul... parcă a surzit!
A-nșfăcat-o, și-a fugit!
Stai pe loc sărman nebun!
Și oprește când îți spun!
Că or să vină toți ai mei
Și-o să fie vai de noi!
Zmeul, siderat se oprește
Și țintit la ea privește.
Dacă e să o pățim,
Atunci tre să ne iubim!