Uneori...

 Uneori ascund de mine cuvintele tale…

Azi, devenite bisturiu . 

Fără comportament chirurgical.

Doar un du-te vino… știi? ca-n dragoste…

Însă  atavic… Prevestitor de inconștiență…

Oare ce ar mai putea mutila astăzi?

 Idea de suflet mutilat deja?

...De atat de multe ori , încât am uitat cum era ?

Iar eu, cu milă, gândind  ca de obicei, 

Că nu e corect pentru bisturiu…

 

Mi-e teamă de umbra din fața mea

Înainte mergătoarea și născătoarea 

de  întuneric cu rânjetul pictat hidos.

Mi-e teamă că în întuneric, în bezna totală,

nu se va mai distinge suflet.

Întuneric ce înghite  întunericul…

 

Să nu aprinzi lumina! 

Mi-e rușine de ce gol sunt 

Aș prefera să fiu în curul gol!!!

Prin conturul coastelor slabe de sub piele,

Aș arăta bine îmbrăcat…

 

Sau poate teama e nejustificată

(Iar asta e teama mea cea mai grozavă!|)

Că am ajuns să jelesc,ca o bocitoare tâmpă,

ceva ce nu am avut niciodată…

Un suflet… orice suflet…

Al meu, al tău… al nostru...

Cum dracu sa ceri ceva ce nu există?…

Idiotule!