marți, 31 iulie 2018

Desertaciune

Și mă privesc mergând pe drum.
E noapte! Drumul este luminat,
Sunt gol iar sufletul e scrum,
Eu merg!... cu pasul apăsat.

Și țin la braț pe cineva
De care toată viața am fugit.
Singurătatea, soarta mea,
De care m-am îndrăgostit.

Un ultim drum, ca un delir
Deși nu-l simt ca ultimul.
Nu-i văd  nici rostul, dar deșir
Crâmpeie-n timp, fir după fir.

Un timp complet! Dar inutil!
Un rost divin! dar fără sens...
Vii singur când  te naști umil
Pleci singur...Și ești gol imens.

Trăiești, iubești și ești rănit
Și furi secunde pic cu pic,
Rănești, lovești și ești iubit
Și-ți dovedești cât ești de mic
       Când afli cât ești de nimic

adendum....

Pe Dumnezeu l-ai căutat,
Din vremea când erai copil?
Îți spun eu dacă n-ai aflat!
Nu are timp de inutil....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu