Înviere

Învins, m-am exilat.
Uitând de mine, am uitat.
Cu ură anii m-au hrănit
Și săturat, eu m-am urât.

Epavă scoasă la mezat,
Uitată-n port, la amarat.
Gemând  a gol când e furtună...
Murind puțin...lună de lună.

Fără speranțe, fără vise
Fără promisiuni nescrise,
Ucis în feluri nedescrise
Singur, în margini necuprinse.

Și zbang! Izbit de valuri noi,
Privit cu drag în ochii goi,
Umplut de fapte din povești...
Când ai decis  să mă iubești?

Mă caut și nu mă urăsc,
Sunt mort, dar încă mai trăiesc.
Mă doare timpul ce ma ros
Și ireal! Mă simt gelos!

Și soarta e așa fatală,
Mă umpli ca pe-o sticlă goală,
Și mă deprinzi cu gustul tău,
Și dintr-o dată nu sunt eu...

Cu-n gest îmi ștergi din cap furia
Și-mi risipești și nebunia.
Cu gura ta nu mă împac,
În ochi am fluturi!... nu-n stomac

Nu m-am născut, tu m-ai creat
Când m-ai găsit, e-adevărat!
Deși-am murit m-ai înviat
Și mă disip dac-ai plecat!