Regrete...

Regret că Ana din poveste,

Aceia ce a fost și nu mai este,

Zidită e pe veci intre mortare.

Zidită e și o vedeți cum moare,

Insă in jur aplaudați frenetic,

Iar creștinismul e profund eretic.

Clădit solid să țină veșnicii

Pe suferința Anei cea soții.

Dar cine sunt eu să mă pun de-a lat?

Urmașii Anei s-au asigurat!

Mai bine să imi văd de mioriță-n munți

Și să am grijă lângă cei doi sfinți...

Că dacă Ana e zidită intr-o casă

Eu s-ar putea să scap! De parcă-mi pasă...

Cuprinși de patimi și nevoi,

Suntem și lupi suntem și oi,

Dar mai ales suntem pustii și goi!