Salcia

Pe malul nebuniei mele

E o salcie. Dar nu esti tu...

Și spânzurat de crengi, sub stele,

Stă "Eu" acela ce crezu...

Un râu învolburat ce curge

E sufletul ce s-a topit.

Iar salcia e dor ce plânge

Un vis din care ai fugit.

Iar "Eu" nu vrea să se sfârșească

Oricât de mult l-aș implora!

Zâmbind, mai speră să găsească

Un pic de dor în umbra ta...

Si Eu, acel ce îl privește

Îi spun așa: sărman nebun...

Oare… doar moartea te iubește?
Oare pe ea mai ești stăpân?