Străine....
Cum să pricepi ceva din monologul meu?
Din groaza asta neagră, a sufletului greu
Din munca mea de moarte, de ieri , de azi, de mâine.
Din așteptări deșarte ce te-ar privi pe tine?
Străine....
Eu alungat sunt astăzi chiar de privirea ta
"Acasă" mă aleargă în amintirea mea,
Îmi urlă teama-n sânge și teama este chin
Căci nu există acasă cu tine... un străin...
Străine...
Cum pot pretinde astăzi că poate-ți amintesc
De lucruri de nespus care mă rascolesc?
De gesturi sau de fapte ce fac suflet sa zboare....
Dar care pentru tine sunt doar impersonale...
Străine....
Cum de mai pot să cern un timp trecut dar viu?
Care-n privirea ta e mort și e pustiu.
Un timp în care tu, străin, m-ai îngropat
Și care mă sufocă străin și apăsat....
Străine...
Mi-e sufletul străin....în țăndări sfărâmat,
Mi-e inima absență de tot ce-am învățat,
Mi-s buzele plecate departe undeva,
Și sunt străin de mine când văd privirea ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu