duminică, 19 noiembrie 2017

Ție, cu drag

Azi, mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
Şi o fereastră s-a deschis
Spre al tău suflet, rupt din vis.
De mână parcă m-ai luat
Şi brazde-adânci am mângâiat,
Săpate de dureri târzii  
În cicatrici mai sângerii,
Ce dau cumva trăirii tale
Şi ochilor, altă culoare
Azi mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
A fost un zbor. De mână m-ai ținut.
Un zbor înalt, dar şi tăcut
Din care mut am înțeles
Dureri țesute, prinse-n vers.
Un zbor printr-un palat fantastic
Clădit din strofe, prinse plastic,
Zid cu mortar- lacrima ta.
Ca Ana! Doar fiindcă iubea...
Azi mi-ai permis să te citesc.
Un pic mai mult ca ieri...
A fost doar o scurtă oprire
Pe înaltul pisc de amăgire,
Cu floarea cea de colț strivită
Şi cu durere infinită.
Pustii, ne-am odihnit stingheri
Şi am privit spre nicăieri.
Am fost o clipă iarăşi... doi,
Dar singuri şi închişi în noi
Azi mi-ai permis să te citesc
Timid şi cald, îți mulțumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu