"Diavolul
L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile
pământului, și I-a zis: Ție îți voi da toată stăpânirea și slava acestor
împărății, căci mie imi este dată, și o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te
vei închina înaintea mea, toată va fi a ta. Isus i-a spus : Înapoia Mea ,
Satano! Este scris: Să te închini
Domnului , Dumnezeului tău, și numai lui să-I slujești!" …Luca 4:5
A
mințit Diavolul când a afirmat că toată stăpînirea și slava împărațiilor pământului
îi este dată lui?
Răspunsul, potrivit apostolului Luca, pare evident! Diavolul nu mințea! Știm asta pentru că Isus nu la contrazis.
Lumea asta cu toate împărățiile, cu toată strălucirea este a lui. Și totuși,
știm că Dumnezeu este atotputernic și atotștiutor. Iar dacă acceptăm asta ca o
condiție ''sine qua non'' în existența noastră, acceptăm atunci că Diavolul și
toate împărățiile pămîntului și toată strălucirea acestei lumi care îi apartin,
îi aparțin din voia și cu știința lui
Dumnezeu!. " Căci mie îmi este dată!"
Se
pare că nu putem gândi ca Dumnezeu și nici nu am avea pretenția că am putea.
Putem să raționăm doar ca noi, omenește și imperfect. Pentru că atât putem sau
atât ni se permite. De asta acceptăm că e posibil ca ce ni se pare nouă bine să
nu fie bine și pentru divinitate și, la fel că nu întotdeauna ce este rău în
ochii noștri e la fel pentru Creator. Știm că imperiul lui Satan este iadul.
Asa că, poate, vinovați sau nu suntem condamnati. Hai să căutăm argumente la asta. …. Foame crîncenă care duce chiar și la
moarte uneori. Războaie, sclavie, torturi. Boli de toate felurile care aduc
chinuri groaznice. Frig, sărăcie, mizerie, șobolani, viermi intestinali. Chin,
chin, chin…. În numele cui? În numele
tuturor și al nimănui! Dacă își închipuie cineva că există o singură formă de
tortură care să nu fie adânc imprimată în conștiința ancestrală a acestui pământ se înșeală! Nu
mai există. Ca rasă, de-a lungul miilor de ani le-am experimentat pe toate. Și
continuăm să le experimentăm în forme tot mai rafinate acum, și poate mult timp
de acum înainte.
De ce
nu întelegem nimic? De ce nu ne oprim? Habar nu am. Ce știu este că ființa
umană este imperfectă. Iar asta ne face să nu putem aprecia ceva la justa valoare decât atunci
cînd l-am pierdut. De aceia probabil va trebui
să-l pierdem pe Dumnezeu de tot ca să-l putem aprecia așa cum trebuie!
Așadar, dacă Isus nu l-a contazis pe Satan când acesta afirma că lui îi
este dată lumea asta, ce vroia să spună prin :
dă-i Cezarului ce e al Cezarului? De care Cezar vorbea de fapt? Cine e
Cezarul dacă lumea îi este dată lui Satan?
Există
nopțile acelea reci și umede care te fac să îți ridici gulerul la haină dacă te
prind pe afară. O astfel de noapte care îți intră în oase a fost martora totală
a întâmplării ciudate de care o să povestim în continuare.
Într-un cimitir la poalele unui deal, printre
mormintele numeroase, la adăpostul nopții are loc o scenă teribilă. În
genunchi, cu capul lipit de piatra rece care acoperă un mormânt, cineva
îmbrăcat într-o robă care aduce cumva cu o robă călugărească, din iută neagră
și cu glugă pe cap, stă plângând aproape în șoaptă, cu o disperare în glas care
face să ți se înmoaie sufletul
- Aii....
Dumnezeuleeee.... Blestem clipa în care m-am născut!!! De ce? De ce? De ce nu
mă stângi și pe mine? Ce să mai caut eu aici? Ce să mă mai bucure și pe mine în
viața asta! Vreau să fiu cu tine draga mea! Fă ceva și ia-mă de aici! Ia-mă la
tine! -și un plâns disperat îi înecă restul de cuvinte
Deși ora
era trecută de două noaptea iar personajul nostru se credea la adăpostul
nopții, din stradă, într-o mașină cu motorul pornit era privit de cineva pe a
cărui față se putea distinge o ură de moarte. Din când în când cobora mâna spre
tocul pistolului mângâindu-l indecis.
Călugărul însă nu știa de el, înecat fiind în durerea lui. Pentru el nu
mai exista nimic altceva în afara mormântului și a durerii lui.
- Viața
mea.... Ce o să mă fac eu de astazi? Unde să mă duc? Dacă tu nu mai ești nu mai
sunt nici eu, Și iarăși se înecă în lacrimi și nu mai reuși să îngâne nimic
-
Nenorocitule! scrâșni celălalt cu ciudă din mașină în barbă. Nenorocitule! Te
urăsc! Ah, te ucid cu mâna mea....
Însă nu
făcea nici un gest, în afara faptului că nu se oprea din mângâierea tocului
pistolului său. Într-o secundă însă se
hotărâ. Ieși din mașină și se duse la un telefon, aflat în apropiere. Formă
repede un număr
- Alo!
Moris? Senatorul Schwartz la telefon. Moris, am nevoie de ajutorul tău. Sună la
secție și trimite-mi un echipaj la cimitir. Dar te rog eu, discret. Mai bine
trimite-mi zece oameni, nu se știe... Am o socoteală cu un nebun care acum se
află trântit pe mormântul soției mele... Ok! Aștept.
Puse
telefonul în furcă și își aprinse o țigară din care trase nervos un fum lung.
- Așteaptă
tu numai! Puțină răbdare..
Două mașini
apărură la poarta cimitirului. Din ea se coborâră în grabă zece oameni trimiși
de comandantul poliției în persoană.
- Vreau
discreție! S-a înțeles? - întrebă Schwartz pe un ton autoritar
În același
timp, la mormânt avea loc ceva inimaginabil. În culmea durerii, călugărul avu
impresia că din mormânt aude strigăte! Înebunit se ridică și cu o putere de
neimaginat, de unul singur urni piatra grea care acoperea mormântul în
încercarea disperată de a salva-o pe cea care , credea el, ar fi încă în viață.
La poarta
cimitirului mișcările lui fură observate și îngroziți de situație toți se
puseră în mișcare.
- Nenorocitule!
izbucni Schwartz
Capul călugărului
se întoarse brusc. Ochii lui erau cuprinși de febra nebuniei! Îndreptă un deget
acuzator spre senator și un urlet sfâșietor îi ieși din piept
- Tuuuu! Om de
doi bani! Criminalule! Tu ești vinovat! Tu ai ucis-o!
Comportamentul
și atitudinea nebunului le paraliză tuturor voința! În ochii senatorului se
citea deja groaza! Începuse să dea înapoi în timp ce își scutura puternic capul
a negație .
- Nu meritai
să trăiești! Trebuia să te ucid de mult! - continuă nebunul nepăsându-i de cei
din jurul său. Ești cea mai abjectă ființă care mi-a fost dat să cunosc pe
pământul acesta!
Un pocnet sec
îi curmă înaintarea. Senatorul trase un singur glonț care îi atinse capul
nebunului. Acesta căzu jos. Senatorul, la capătul puterilor căzu în genunchi!
- Ai câstigat
in cele din urmă! S-a sfârțit! Sper să putrezești în iad! - mai spuse senatorul
după care se prăbuși.
- Chemați o
ambulanță repede! Nebunul trăiește!
- Senatorul e
mort!
toată povestea? clik aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu