Capitolul IV- Delirium sacerdotalis occultare

                                    Sumerienii aveau treimea lor: Anu, Eulil            

                                    și Ea. Egiptenii aveau treimea lor: Amun,  

                                    Ra și Ptah. Creștinii pe a lor: Tatăl, Fiul și

                                    Duhul sfânt. Babilonienii aveau treimea

                                    lor: Ishtar, Ball și Tamuz.Treimea e taina

                                    cea mare. Sau nu e nimic...

                                                           Dyia Aldin- fragment

    

         Noapte. Razele lunii cad peste tot și trimit refexe argintii care transformă totul în jur într-un spectacol desprins din altă lume parcă. Iiiiistaaaar. E vremea rugăciunii. În genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, cu ochii închiși. Iiiiiishtaaaaar. Atia nu mai e Atia. Atia e templul! Nu există la ceasul acesta o făptură mai frumoasă pe întreg pământul.  Fecioarele au devenit zâne. Atia e zeu!

      - Binecuvântați sunt cei care ne-au creat. Ei ne-au dat chipul! Ei ne-au dat asemănarea! Ei sunt părinții!

      -  Ei sunt părinții noștri!- răsună corul de șoapte a trei sute de fecioare

      -Părinții sunt sus în cer, noi suntem pe pământ. Noi suntem aici să trăim în credință. Credința e calea, credința ne crește. Ea aduce evoluția

      - Credința e calea...- răsună ca un ecou șoapta

      - Adamu e primul dintre toți. El era un întreg și acum nu mai este. Așa a venit Eva în lume. Aici e o taină!!!!!-urmezi ridicând vocea. Eva a fost făcută din Adamu. Așa Adamu e Eva și Eva e Adamu.

     - Un întreg... O taină....

     - Adamu fără Eva e incomplet! Eva fără Adamu nu există

     - Un întreg! O taină...

     - Fiecare Adamu are Eva lui. Fiecare om se poate lipi de fiecare femeie vremelnic. Asta e evoluție!

       - Un întreg! O taină!

       - Dar numai Eva aceea care e ruptă din coasta lui Adamu poate dimpreună cu el să deschidă cerul!

          - Un întreg sublim!

          - Întregul sublim este darul zeilor! Ishtar l-a făcut cunoscut!

          - Iiiiiishtaaaaar.... Iiiiiiiishtaaaaaar... Iiiiisthaaaar

          - Când Adamu se lipește de Eva cerul se deschide să primească un zeu.  El este creat prin taina unirii! El are trăiri și voință proprie

         - Întregul sublim....

         - Dimpreună toți trei! Întregul sublim, Adamu și cu Eva

         - Treimea! O taină cerească!

         - Ishtar! Ball! Tamuz!

         - Iiiisthaaar! Baaaaall! Taaaamuuuuz!

         Ne plăcea să se plimbăm noaptea prin grădinile pline de iasomie. În seara aceea am auzit șuieratul perfid al unei săgeți . De bună seamă că mâna asasinului a tremurat de frică. Dar tot am fost atins în pulpa piciorului stâng. Vârful săgeții era otrăvit. Am apucat să te aud țipând și am căzut în genunchi. Te-am văzut cu mâna pe hangerul meu și ochii îți luceau a nebunie! Am căzut la pământ și tu, viața mea, nu ai vrut să te salvezi. 

         - Fugi- am îngânat. Salvează-te...

         Dar tu erai culcată peste mine. Te-ai făcut scut! Ai vrut să mori în locul meu.

        Două săptămâni ai stat trează la capul meu zi și noapte! Trei sute de fecioare au păzit ușa. Îmi mestecai mâncarea și mi-o îndesai cu forța în gură. Tu nu mâncai nimic. Deliram și aveam febră. Tu îți smulgeai părul din cap.

       Am deschis ochii și te-am privit. Erai o umbră. Am putut să plâng pentru prima dată.

      - Eli, o să spânzur bucătarul de grinda porții!

      Nu te-am văzut în viața mea atât de fericită să afli că vreau să ucid pe cineva!

      - Anouar... pot să mor acum! Nu mai doresc nimic!

      - Să nu îndrăznești să faci asta! Aș rămâne pustiu!

     Când Adamu și Eva și-au împlinit timpul pe pământ rămân în întregul sublim. Dacă nu și-au împlinit timpul întregul se disipă pentru a reapare când e timpul.

     - Iiiiistaaaar! Dă-ne timpul! Doar tu ești stăpână pe timpul iubirii...

     - Eli! Cere-mi orice! Îți dau totul! vreau să mor pentru tine!

     - Uuuuaa! Stăpânul meu iubit a înebunit? Cum să mori? Eu cum să trăiesc fără tine? Tu esti inima mea! Fără inimă mor...

     - Și ce să îți dau? Cere-mi orice! Te îmbrac în diamante! Te poleiesc în aur!

      - Pe tine! Te vreau pe tine!

      - Mă ai Eli! Sunt al tău! M-am născut pentru tine!      

      - Iubeste-mă Anouar!

      - Te iubesc! Și am să te iubesc din nou! Și apoi am să te mai iubesc încă odată. Am să te iubesc până o să mă rogi să mă opresc. Până o să trec prin tine și prin mine! Am să te iubesc până se va opri timpul și va înceta pământul să existe.

            - Da, da! Așteaptă tu stăpîn nebun să te rog eu să te oprești. Așteaptă numai!

            - Puiul de drac tot pui!

            - Tu ești nemurirea mea Al Nour. Eu sunt mersul tău.

           Timpul nu mai există. Te iubesc.... Mă uit la tine în timp ce o fac... Nu am văzut pe pământ un tablou mai frumos. Nu există nimic mai sfânt pentru mine decât imaginea asta. Îți privesc ochii... Mă înfruntă... Mereu a fost așa. Mă înfruntă și mă cheamă! Hai! Vino! Citește-mă ca pe o carte. Iubește-mă ca pe o femeie... Fii mai ales tandru când devii inventiv și mai ales inventiv când ești tandru. Iubește-mă pentru că vreau! Pentru că îmi place! Fă-mă femeie în timp ce îmi atingi sufletul! Și simt cum te deschizi ca o floare! Teeeee iubeeeeeeeesc! Vreau să mă strecor cu totul în tine! Vreau să mă fac mic și să mă odihnesc în burta ta! Vreau să rămân așa o eternitate!!!  Vreau totul! Și mai vreau odata! Și încă odată....și încă odată....și....

            Nu există pace când mă uit în ochii tăi. Există doar muncă. Doar dor bolnav. Vreau să fim unul. Suntem unul....Curios lucru cum nu mă doare coasta!

   toată povestea?  clik aici