Capitolul IV- Schwartz

        Anii 20 din ultimul secol au fost cei mai furtunosi ani ai Americii, unde totul era într-o continuă schimbare și în plină fierbere. Era startul nebuniei numită Prohibiție care coincidea oarecum netangențial, cu începutul primei mari crize economice ce avea să afecteze toată planeta și să fie, mai târziu, unul din principalele motive ale declanșării celui de al doilea război mondial.

      Prohibiția a permis unor bande de cartier,de la început, să acapareze tot mai multă putere financiară prin contrabanda cu alcoolul și în felul acesta, să acceadă spre vârfurile societății, propulsând acolo tot felul de oameni dubioși. Câțiva au ajuns celebrii gangsteri ai Americii de care nu mai amintim acum. Au fost și alții care, dintr-un motiv sau altul au rămas în anonimat și când, pentru ei, viața a luat o turnură mai firească au reușit să se reorienteze, să se reinventeze. Câțiva , și mai puțini, au reușit să își asigure și o stare prosperă permanentă.

         În văltoarea acestor ani nebuni, o mână de golani sătui de sărăcie și necazuri, profitând de șansa dată de prohibiție s-au implicat la fel ca mulți alții în contrabanda cu alcool, în speranța unui trai mai bun. Această implicare a reușit să le creeze o oarecare notorietate, fapt ce a dus la acumularea unor sume importante de bani ce mai tarziu, împreună cu povestea ce urmează, a dus la alegerea unuia dintre ei, în senatul Statelor Unite. Acesta era Schwartz și vă prezint mai jos povestea care l-a ambiționat într-un mod ciudat să lupte cu viața până la capăt.

      Povestea noastă are loc când Schwartz era doar un golan de cartier. Părinții lui, muncitori săraci, trăiau foarte greu, în condiții precare, la marginea societății. Educația lui era minimă. Împreună cu alți câțiva făceau transporturi clandestine de alcool, așa cum am arătat.

      Desigur că, în fierberea prohibiției, pe lângă contrabandă, existau și descinderile făcute de poliție pentru combaterea ei. La o astfel de descindere, care se lăsase cu confiscarea unei cantități substanțiale de alcool ilegal, a fost săltat , numai pentru că se afla în zonă și un cerșetor. Dus la secție acesta a avut parte de un tratament dur, până la teroare mai multe ceasuri, fără ca cineva să poată scoate ceva de la el. Un corn și o cafea caldă reuși însă să facă ce nu reușiseră toți polițiștii aceia deși fuseseră zeloși de mama focului. Cerșetorul cu burta goală, fusese înfrânt, și astfel spuse doar un nume pe care îl auzise absolut întâmplător, pentru că de obicei nimeni nu dădea doi bani pe el și  drept urmare nimeni nu se sinchisea de prezența lui. Numele acela avea să ducă la foarte multe necazuri pentru câțiva și la o primă destructurare a găștii lui Schwartz. Numai o întâmplare norocoasă, ajunsă așa cu ajutorul unei sume consistente de bani a făcut ca Schwartz și cu Moris, cel care mai târziu ajutat de primul avea să ajungă comandantul poliției, să scape de necazuri.            

         Această întâmplare avea să aducă în conștiința liu Schwartz și alor săi, la schimbarea de atitudine totală față de cerșetori.  Au început să îi urască considerându-i turnători și drept urmare să aibă grijă să nu fie văzuți altă dată de vre-o unul dintre ei în situații compromițătoare. Au devenit violenți cu ei și îi alungau permanent, deseori cu lovituri.

         Asta însă nu impresiona pe nimeni. Cerșetorii aveau o limită de suportabilitate uriașă când venea vorba de insulte, loviri și alungare. Era ceva firesc în viața lor. Nimic nou sub soare pentru ei. Așa ar fi rămas permanent situația dacă, într-o seară, după o beție de pomină Schwartz împreună cu câțiva golani nu ar fi bătut crunt de tot un cerșetor care avuse neșansa să le iese în cale. De data asta, datorită alcoolului care altă dată le adusese numai bucurii, a făcut ca lucrurile să scăpe de sub control. La un moment dat, nu se știe cine, a scos un cuțit și l-a înjunghiat pe amărâtul acela. Plin de sânge și vai de el acesta a reușit să ajungă la ai săi iar după ce a povestit ce pățise, a trecut în lumea drepților. Amărâtul acesta a fost marginea răbdării pentru Paul. Martor la moartea lui, se simți lovit și pentru prima dată hotărâ că e timpul să ia atitudine.

         Pentru că situația asta conflictuală era destul de veche, oamenii lui știau cam tot ce se putea ști de Schwartz și ai lui. În mijlocul nopții Paul alese să se îndreptă chiar spre bârlogul lor, în punctul cel mai sensibil, locul unde își aveau distilăria clandestină. Intră înăuntru cu curaj și fu întâmpinat cu țevi de pistoale la vedere. Surpriza de a vedea pe cineva necunoscut aici, în locul cel mai secret îi făcu să uite de faptul ca la intrări ar fi trebuit să existe paznici.

         - Schwartz!-începu Paul. Mă aflu astăzi în fața ta, deși nu mă cunoști. Nici nu trebuie. Am venit doar să îți spun câteva lucruri

         - Cine mama dracului ești trogloditule? -replică Schwartz vizibil iritat pentru că înțelesese pe loc, că toată operațiunea lui atent pusă la punct, era brusc compromisă. De unde dracu știi tu de locul acesta? Și cine mai știe? Te sfătuiesc, dacă nu vrei să mori instantaneu să începi să clopoțești. La fel cum știți să clopoțiți pe la curcani!

         Paul, cu un calm princiar, ca și cum nici nu auzise potopul de insulte urmă:

         - Schwartz, nu înțeleg ce ai cu noi... De o bună bucată de vreme, ne bați și ne alungi. Asta nu înseamnă nimic pentru noi. Dar de data asta s-a mers prea departe. Nefericitul acela, pe care l-ați bătut și înjunghiat e mort. Noi o să avem grijă de copii lui în felul nostru. Întotdeauna o facem. Dar cine va răspunde pentru moartea lui?

         - Cine va răspunde? Ete na! Dar cum mama dracului e posibil ca un golan, sărăntoc să vină cu atâta obrăznicie aici și să pretindă să răspundem? Săracule! Ai căpiat?! Ești fumat?! Gata știu! spuse Schwartz lovindu-se peste frunte ca și cum ar fi găsit răspunsul la întrebare. Ai stat ascuns aici și ai turnat la trăscău în tine până ți-ai băut mințile, nu-i așa bețivan ratat?

          Ceilalți amuzați teribil de glumele lui Schwartz se puseră pe un râs zgomotos

         -Schwartz, să-i tăiem urechile!- spuse unul dintre acoliții săi uitându-se cu interes la urechile lui Paul. Și așa sunt prea mari! Nu-l ajută la cerșit! Îi facem un bine!

         - Pe Dumnezeul meu că așa ar trebui! aprobă Schwartz. Ia spune sărăntocule ce crezi? Să te vedem implorând! Cerșește pentru viața ta ! Urechile le-ai pierdut, dat fiind obrăznicia de a pretinde ceva de la noi! Ai nevoie de o lecție băiete! O să îți tăiem și nasul! Asta e! Așa pățești cănd nu-ți cunoști lungul lui! Nu am ce îți face! Dar viața ți-o poți salva! Mi-e tare scârbă de mizerabila ta viață dar ți-o las dacă mă îndupleci cerșind-o! Dar convingător, pentru că altfel nu garantez nimic!

         Ceilalți se prăpădeau deja de râs

         - AJUNGE! - strigă cu putere Paul

         Tonul și atitudinea pe care o avea în momentul acesta îi făcu pe toți să muțească instantaneu.Tăcerea deveni aproape stingheră. Cu un singur cuvânt Paul reuși să domine toată încăperea.

         -Sunteți o adunătură abjectă de bandiți! Sunteți mult prea proști ca să puteți ajunge prea departe. Dacă veți avea noroc probabil veți înfunda pușcăriile. Asta dacă nu veți fi deja morți. Nu-mi pasă! Dar vreau să ne lăsați în pace! Nu avem nimic cu voi. Lăsați-ne în pace să ne vedem de amărâta noastră de viață. Atât am avut de spus!

         După care, calm, se întoarse și vru să plece. Ceilalți, revenindu-și se priveau deja cu mirare.

         - Hei, hei, hei! strigă Schwartz. Unde crezi că pleci așa, săracule?! 
         La un semn, ceilalți se reped la el. Se iscă o încăierare scurtă, după care, depășit numeric fu prins și legat.

         - Ce facem cu el Schwartz?

         - Ce dracu să facem cu limbutul ăsta? O să îl aruncăm în râu, evident! Săracul e prea obraznic ca să mai poată trăi! Dar înainte de asta, vreau să îi spun câte ceva, așa că aduceți-l aici!

         Ceilalți îl umflară pe sus și îl aduseră în fața lui Schwartz.

         - Ascultă săracule! Ce mi-ai spus mi-a provocat niște crampe teribile! Mă doare în burtă, înțelegi? Uită-te atent la mine și bagă bine la tărtăcuța aceia idioată un lucru. Un ultim sfat din viața ta de vită încălțată. În zece minute o să te odihnești pe fundul râului. Ca să vezi ce tare o să mă mustre conștiința îți spun că eu o să fiu la crâșmă și o să mă înfund cu cârnați și bere... Ar fi trebuit să stai acasă, în gaura ta de șobolani nespălați și să îți salvezi în felul acesta caricatura de viață. Obrăznicia te-a pierdut sărace! Și să mai știi ceva, asta în cazul în care hotărăste cineva că trebuie să te mai naști încă odată, deși nu cred că asta....

         Nu mai apucă să spună nimic. Paul așteptase destul. Învățase tehnica dominării unui adversar și recunoscuse toate etapele în întâmplarea asta.  Să te prezinți și să spui clar ce vrei, să îl lași să te amenințe până se simte în siguranță, să adopți o atitudine de forță după care să simulezi retragerea, să simulezi victoria adversarului. Să îl lași să o savureze pe jumătate și să îl lovești imediat, năpraznic și năucitor.

         Două înclinări ale capului, din limbajul secret al lumii lui, făcu să răsară de peste tot o puzderie de fețe nespălate, înarmate cu tot felul de corpuri contondente. Imediat se iscă o busculadă care însă se termină la fel de iute pe cât începuse. Dar rapidă cum fusese, ucise deja doi oameni de ai lui Schwartz , iar dacă Paul nu ar fi fost dezlegat la timp probabil nu ar mai fi trăit nici unul. Paul însă, cu un singur gest, opri toată nebunia. Ceilalți erau deja prizonerii lui. Se îndreptă calm spre Schwartz, amintindu-și perfect sfatul maestrului său de luptă: " iar după ce l-ai dominat nu uita ca imediat să îl supui! Să îl călărești ca pe un cal sălbatic. Arată-i imediat cine e stăpânul. Treaba ta cum vei găsi de cuviință să o faci. Doar fă-o! Odată supus, un dușman, chiar dacă se va răzvrăti pe viitor,  nu va mai avea niciodată forța necesară să te învingă. Subconștientul lui te va ști și accepta de stăpân chiar și împotriva dorinței lui conștientă"

         - Ți-ai permis să îmi dai un sfat înainte de a încerca să mă ucizi. O să îți dau și eu unul. Așa cum am spus nu cred că ești suficient de înțelept sau de pregătit ca să poți face față lumii acesteia. Nici nu cred că o înțelegi de fapt. Privește în jurul tău. Eu nu o să mă duc să mă îndop cu cârnați și bere. Eu o să mă duc să citesc o carte. Și acesta va fi un alt pas înaintea ta. Pentru că, oricât de puțin aș însemna eu în ochii tăi sunt gata să fac prinsoare pe ce vrei tu că va fi exact așa cum am spus. Vei sfârși prost. Ori vei muri ucis, ori vei înfunda pușcăriile. Iar în timpul acesta eu mă voi înălța prin cunoaștere, mă voi desăvârși prin înțelegere. Dar probabil acestea sunt lucruri care te depășesc. Nu o să te ucid astăzi, deși tu nu ai fi procedat la fel. Dar eu, cu toate că nu îmi pasă de tine , nu vreau să am mâinile pătate de sângele tău. Tu personal nu însemni nimic. Dar ține minte sfatul meu! Stai departe de noi și de lumea noastră. Nu ne cunoști și nici nu ne înțelegi. Din cauza asta nici măcar un dușman demn de respect nu poți fi! Tu amintește-ți doar că te putem găsi oricînd.

         Acestea fiind spuse, îl lăsă liber, după care, rând pe rând și în cea mai deplină liniște , dispărură în noapte ca niște fantome.

         După cum era și firesc, Schwartz își reveni cu greu.

         -Să mergem după ajutoare Schwartz și apoi după ei! Îi căutăm, îi prindem și îi împușcăm ca pe niște șobolani.

         - Gura idiotule! - se stropși Schwartz la cel care vorbise

         Din momentul acela, la vederea cerșetorilor, Schwartz avea să fie cuprins de fiori pe șira spunării, dar prefera să nu-i observe. Paul deveni dușmanul său de moarte. Și pentru că dușmanul său de moarte făcuse o prinsoare cu el, instinctiv deveni competitiv. Dorea să câștige. Modul în care îi vorbise dușmanul său de moarte îl ambiționă să stie, să cunoască. Asta a condus la studii și în final , peste ani Schwartz va deveni senator.

         Și uite așa, datorită unui dușman de moarte uneori poți ajunge pe culmile gloriei. E suficient să îi simți răsuflarea în ceafă.

         toată povestea?  clik aici!