Raiul

În micul colțișor de rai

Al meu, de bună seamă,

Azi oglindești, mai ieri erai,

Pictată într-o ramă.

De căutări sufletu-mi plânge,

Îmi țipă tâmpla-n palmă,

Când nebunia mă învinge

Iar sângele mă-ndeamnă…

De oboseală fruntea-i grea

Iar pasul strâmb și apăsat.

Blestem îmi pare viața mea…

Blestem adevărat.

Iubire fără căpătâi.

Fără contur sau zare,

Adevarat, e cea dintâi

Și ultima din soare!

Și ai sădit cu un sărut

Atât de clar de altul nu-i

Întregul colțisor de rai

Din fundul iadului…