De ce Doamne ?

Măcar de-aș fi fost

Insensibil anost,

Un cioplit din topor,

Cărpănos sau cotor...

Un bărbat fără spor!

Jumătate defectă,

Într-o viață perfectă,

Suflet fără pereche,

Cântec după ureche...

Cu trăiri insipide,

Fără vise fluide.

De ce Doamne mai sunt?

De ce nu sunt frânt?

Căt mă pot zbate?

Și cine răzbate...

Când dușman sunt cu mine

Și mereu mă răpune

Trecutul cumplit,

Viitor neimplinit,

Sânge ce țipă,

Dor înfiripă...

Suflet de gheață

Negru la față...

Și dureri... Mă sufoc!

Doamne! Ție mă rog...

Fă o minune , ceva!
Sau... las-o așa...