Cât de mirați
aveau să fie
Când pentru prima
dată în viață,
Se atingeau și
față în față,
Aflau că se
cunosc de-o veșnicie.
Și fiecare gest în
sine,
Se transforma în
râuri de trăiri,
Pentru că în
atingeri line
Venea și taina
unei mari iubiri.
Se adulmecau și
se pândeau
Erau ca două
fiare,
Nu erau ei când
se iubeau
Și au văzut că
doare!
Și totul era și
mai greu
Și chiar de râsul
ciorilor,
Căci el era un
pui de zmeu
Iar ea e zâna
zorilor!
Va trece. Îi
spuse într-o zi.
Va trece , măi
iubită.
Și-atuncea când
ne vom iubi
Va fi mai
potolită…
Dar singurul care
trecu,
A fost doar
timpul ros.
Și zmeul nostru
se făcu
Un pui de făt
frumos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu