Frânturi de adevăr

Trecut de miezul nopții, arzând ca un nebun,

Frânturi de adevăr în marea de minciuni,

Vreau să mă închin păgân, lui Eros cel străbun

Iar tu să-mi fii altar în ceas de rugăciuni.

Dezbracă-te iubito, și fii  femeia mea!

Să plângă Afrodita, când zguduim Olimpul!

Cu toată strălucirea și frumusețea ta

Să-l mâniem pe Cronos, oprind să curgă timpul.

Dezbracă-te iubito, dezbracă-mă pe mine,

Privindu-mă în ochi vei ști că te iubesc.

Ia-mi sufletul încet, și înțelege bine

Cum mă muncesc, cum tremur, și de ce mă topesc...

Dezbracă-te iubito, arată-te femeie,

Frânturi de adevăr în marea de minciuni.

Privește-mă cum mor și cum mă nasc din nou

În picuri de păcat la ceas de rugăciuni.

Dezbracă-te iubito de orișice sfială,

Femeie coaptă vreau s-adulmec. Sunt o fiară!

Lipeste-te de mine să simt un pântec care

Doreste instinctiv, doreste pâna doare.

...trecut de miezul nopții, arzând ca un nebun,

Frânturi de adevăr în marea de minciuni...

Dezbracă-te iubito, ...e doar un  cântec sec.
E doar singurătatea în care mă înec...