Povestea Crinului si a Trandafirului spinos.

 A fost odată ca niciodată un petec de pământ mic,mic de tot. Cât un sâmbure de adevăr. Peste el au căzut ploi si grindini, au bătut vânturi napraznice dar si adieri ale zefirului. A pârjolit soarele dar a căzut si roua. Într o zi o bunică de furtuna a adus alături pe bucata asta de pământ doua semințe. Si semințele aste imbiate de firea lucrurilor au rodit. Si au apărut doua flori. Un Crin si un Trandafir. S-au privit cu uimire si admiratie cand au început sa infloreasca. Si pentru ca aveau rădăcinile infipte in aceiasi bucățică de pământ, au crezut ca soarta a vrut ca ei sa rodeasca împreuna. Si au început sa se impleteasca unul in jurul celeilalte in armonia iubirii. S-au admirat reciproc si si-au adulmecat mirosul găsind in asta plăceri supreme greu de inteles si explicat pentru muritori ca noi. Crinul era firav. Si daca Trandafirul nu ar fi avut grija l-ar fi rănit cu spinii săi. Dar Trandafirul era topit de aroma Crinului si il ferea cu tandrețe de ascutisul spinilor săi arătându-i de fiecare data grija suprema pe care i-o purta. Dupa ani de desfatari nepamantesti soarta a facut ca, dupa un vânt de toamna o alta sămânță sa ajungă in același loc. Cele doua flori s-au bucurat nespus de mult de o asemenea întâmplare. Numai ca Trandafirul in semetia lui si in trufia spinilor săi si-a închipuit ca soarta a adus samburele acela mic, mic de tot numai si numai pentru el. Si, dorind sa ferească viitorul vlastar de ascutisul spinilor săi a uitat de Crin si de faptul ca si el poate fi înțepat. Crinul,înțelegând ca trebuie sa facă loc si el vlastarului ce inca nu scosese capul din pământ accepta durerea spinilor cu înțelegere. Se întâmpla insa un lucru. Veni iarna. Si iarna asta a fost una rea! Un ger napraznic ucise sămânța care încerca sa scoată capul din pământ. Asta le supăra pe amândouă flori. Crinul neputiincios lasă capul in jos. Trandafirul semeț nu mai găsi de cuviinta sa mai ferească sarmanul Crin de durerea spinilor săi. Din cauza durerii Crinul muri. Trandafirul privi in jurul si vazu ca mai sunt si alte flori. Nu miroseau la fel ca defuncta floare. Dar, semeț din fire își spuse ca va supravețui. Ridică in sus capul sa nu simtă mirosul Crinului mort si daca mai suporta mai trăiește si astăzi.