Furie surdă cu gust fatid de neputiință,
Ce spargi în țăndări picul de dorință,
Perfid transformi pe Dumnezeu în iad
Și lași în sânge silă și jihad...
Pustiu în sufletul de piatră și în voce
Răceală-n ochii ce privesc atroce,
În vină dumicatul ce-l înghiți.
În moarte gândul ce-l agiți.
Furie oarbă ce sugrumi voință
Și țeși din liniști neputiință
Într-un război făcut din mine...
Și din durerea ce-mi aleargă-n vine,
Ce dai cu vise de pereți din zare.
Și mă alergi prin mintea care moare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu