miercuri, 18 iunie 2014

Povestea Urii



Au fost odată, ca nici odată doi ochi. Nu erau frumoși din cale afară. Nu aveau nimic deosebit. Nici măcar nu se schimbau la soare! Nu erau albaștri, nu erau nici verzi, nu erau nici negri. Erau doi ochi căprui! Banali de căprui... Ar fi fost de-a dreptul plictisitori dacă nu ar fi avut scânteia aceia de iubire. Dacă nu ar fi ars într-un fel aparte, unic.
Ochii aceia nu puteau înșela pe nimeni dintr-un singur motiv. Nu aveau de ce! Ei habar nu aveau ce exprimă. Stiau că exprimă o stare. Nu știau care, dar se bucurau când găseau în celelalte perechi de ochi bucuria.

Se deschideau larg din iubire și ardeau din dragoste...de oameni. Curioși din fire, într-o zi s-au apropiat de soare. Era hipnotizant soarele ăsta cu toata frumusețea și strălucirea lui. Le zâmbea binevoitor și arunca săgeți calde. Voi nu știti, dar soarele ăsta dă dependență! Una bolnăvicioasă de care nu poți scăpa! Era o armonie extraordinară acolo. Ochii aceștia zâmbeau a iubire și soarele zvârrr săgeți călduțe. Ce puteau ochii aceștia să își dorească mai mult decât să îmbătrânească langa soarele lor? Soarele era mare și puternic. Dar avea un defect. Unul singur. Mic, mic de tot...Era gelos! Dorea toată atentia din lume! Și era gelos rău pe ochii aștia pentru că le îndrăgea iubirea din căutătură. Într-o seară, obosiți de atâtea săgeți călduțe ochii aceștia, privind la lună doar o secundă adormiră. Soarele se mânie profund pe ei. dar nu spuse nimic. Nu putea spune nimic deoarece îi iubea! Dar o suferință fără margini puse stăpânire pe el. Îi renega în tăcere! Și asteptă până se deschiseră. Nu căută iubirea din ei ca altă dată, deși era acolo. Aruncă săgeți fierbinți spre ei. Atât de fierbinți încât uscă toate lacrimile pe care ochii ar fi putut să le verse o eternitate! Iar ochii, loviți de atâta strălucire s-au transformat. Au devenit ochii aceia căprui, bolnavi. Dar nu banali! Au înghețat, au devenit reci și privesc doar în pământ. De uimire și de rușine... Ochii aceia nu mai zâmbesc a iubire. Luând exemplul soarelui împărat aruncă ură în jur. O ură grea care face pe toți ceilalți să înghețe când îi privesc. Ce nu știu toți ceilalți este că ochii aceștia se urăsc pe ei și din cauza asta nu mai pot iubi pe nimeni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu