Nu-i așa că vă plac poveștile? Cel mai mișto in viață e o
poveste! O poveste care să te țină cu sufletul la gură. Chiar și maestrul
Dinică striga odată: " Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește
nimic! Sau mă rog, ceva de genul ăsta . Nu-mi amintesc prea bine.
Deci: A fost odată ca nici odată cineva! Îl chema Nimeni. Dar el
credea că nu e așa și ca de fapt are alt nume. Astazi nu mai crede! Astazi
stie.
Se născuse intr-o dimineață . Era cam negru. Nu era țigan, nu că
ar fi fost vre-o problemă. Tatăl lui era la origini polonez. După mamă era
evreu. Asta ducea în eroare.De asta era des confundat cu un tigan. Dar a ajuns
să ințeleagă țiganii și să îi indrăgească.
Nimeni ăsta era deosebit! El nu a trăit nici o zi pe pământul
acesta pentru el. A trăit pentru alții. S-a hrănit din dorințele altora si le-a
făcut dorințele lui. Nu a ințeles niciodată de ce. Nu și-a pus întrebari. Era
cam superficial. O singură dată și-a permis să vrea ceva. Nefericitul ăsta și-a
inchipuit că poate... Și-a închipuit că zboară. Și atât de mult și-a închipuit
încât, minune, într-o zi chiar a zburat. Și, nebunul și-a permis să spere ca
așa trebuie să fie...Dar avea o problemă. El se hrănea cu dorințele celorlalți.
Dorințele lor erau mai importante decât orice pentru el. Totuși, acolo în
zborul său mai sus ca toți, nu putea sesiza corect dorințele celorlalți. Și
chiar dacă cei de jos țipau, el auzea doar ce putea! Într-o zi și-a amintit că
el nu poate să zboare. Și nu a mai zburat. A revenit cu picioarele pe pământ.
I-a privit pe cei din jurul său și nu i-a mai recunoscut. Ceilalti, plictisiți de
țipat, au uitat de el. Și atunci, el neavând cu ce se hrăni a murit. De foame,
de tristețe si de singurătate. Dar pentru că Nimeni nu era ca ceilalti, el a
murit si imediat a renăscut. Și-aduce aminte tot, dar nu înțelege nimic. Nu se
hrăneste din dorintele nimănui! Nu are nevoie de astfel de hrană. El se
hrăneste din răceala sufletului celorlalti! Toți ceilalti! E mic acum, dar
crește într-o zi cat alții intr-un an. Și-i merge bine. Nu ar schimba locul cu Nimeni, cel de ieri. O să mai scriu dacă vreți și dacă va plăcut povestea
mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu