Te-aș smulge din pieptul strivit…
De durere! Te-aș arunca la câini!
Și aș privi în tăcere,
Cum ești sfâșiat în bucăți! Bucățele!
Și poate dispare, durerea cu gust de silă,
odată cu tine,
În dinții de câine…
Să nu mai existi! Să uit că ai fost! Fără milă!
...Ori că încă ești parte din mine.
A fost o vreme când pe Satan am strigat,
să te vând,
Să-mi cumpăr fericirea, vinovat…
Acum te-aș da degeaba, și chiar rușinat
Ar fi un miracol dacă te-ar vrea!
M-ar mira…
Dar până și El nu aleargă după vânt,
Nimicuri fără sens culegând…
Poate un câine turbat și flămând
Să încerce să te înghită! Deși…
Mi-e teamă că dintre dinți te-ar zvârli!
Te-aș arunca la câini suflet tâmpit!
Dar unde găsesc eu dinți ascuțiți ca de câine?
Să fii sfâșiat! Pe nemestecate înghițit!
Unde mai este așa multă turbare ?
Ca-n mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu