In liniştea rece din noaptea pustie
Privesc ochii tulburi, de nebunie,
Delirul sălbatic mă oboseşte
Dar mila profundă mă copleşeşte.
Cum să te-ajut? Ce pot să îți spun?
Sssst! Taci! Că-s aici - îmi şopteste,
Şi-or să mă-nhațe iar mișelește!
Taci ca mormântul! Nimic nu mai spune!
Îi amăgesc inca- o noapte și iar va fi mâine.
Daca nu, vor muşca din sufletul meu,
Ca o haită de câini! Și mi-e greu...
Eu am iubit-o ! Am dat foc la îngheț.
Eleganță și stil am croit din dezmăț.
Ha, ha, ha! Ce sublime culori
Inventam împreună în pic de sudori!
Cu trăiri zguduiam cerul din temelii
Cu trăiri dărâmam porțile lui aurii.
Haaa! Naduşea Bunul prin stratosferă
Alergând îngerii îmbătați de himeră!
Ha, ha, ha! Și eu iubeam cu toată gura!
Auzi?... Cu toată gura! ... Cu palmele!
Cu sângele, rărunchii cu tâmplele!
Orbește cu ochii, sufocat cu respirul!
Îmi iertasem dușmanii! Iubeam cu derilul!
Dimineața-şi chema Bunul îngerii în cer
Peste zi, numai demoni rânjeau a mister...
Și seara iubirea porți dărâma
Iar îngeri și demoni buluc aduna!
Îmbătați îi formam în ocean de iubire
Un amestec vrăjit de culoare și fire.
Sst! Auzi? Sunt acolo! Îi vezi?
După ochii aceia! Aaa..lbaştri... sau verzi...
Într-o zi, a tacut şi-am crezut
Că Bunul, gelos ,c-am creat, m-a bătut.
Nu! Nu! Nu!
Lipsită nedrept, de îngerii ei
Și muncită cumplit, de demonii mei,
A ales să sfârşească-n tăcere.
Şi-am priceput la final, ce înseamnă durere...
Cu demonii ce iau urma pașilor mei,
Și porți ferecate de mână de zei...
Înger, îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu....
Unde ești? Unde te-ai stins,
De când demoni m-au cuprins?
Fugi și spune-i negreșit!
Haide! Iute! Ce mai stai?
Că-s aici şi-s pregătit
Sa scăpăm îngeri din rai!
-----------------------------
Sărman nebun, minte defectă...
Cum să fac să fiu scapat?
De privirea lui dementă,
Ce-n poveste m-a băgat?
Să mă duc s-o caut
Și să-l potolesc?"
Sau să sparg oglinda?
Să nu-l mai privesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu